Amploarea fluxurilor turistice interne şi internaţionale, pune din ce în ce mai multe probleme economice, sociale şi ecologice complexe. Acestea se referă la dezvoltarea şi modernizarea dotărilor pentru turism, la satisfacerea celor mai sofisticate preferinţe ale turiştilor, cu condiţionări pe linia folosirii raţionale a resurselor turistice naturale şi antropice.
Deşi, într-o primă etapă, turismul a reprezentat un factor de stimulare economică, de protecţie şi conservare a resurselor naturale, în ultimul timp, din ce în ce mai frecvent, se observă situaţii în care creşterea turistică afectează echilibrul ecologic şi calitatea resurselor turistice. Ele se concretizează în disproporţii între volumul şi varietatea resurselor, pe de o parte, şi dimensiunile structurilor de primire, pe de alta, între infrastructura generală şi spaţiul construibil sau amenajarea pentru turism. Utilizarea intensivă a mediului în scopuri turistice, fără un control adecvat, mai ales atunci când fluxurile de turişti „invadează” anumite zone, măreşte pericolul unei degradări a acestuia şi favorizează ruperea echilibrului ecologic.

Influenţa nefastă a dezvoltării haotice a turismului a impus optimizarea procesului de dezvoltare a diferitelor unităţi taxonomice ale turismului, prin abordarea ştiinţifică a problemelor privind valorificarea resurselor, organizarea, sistematizarea şi amenajarea pe baza unor criterii şi norme specifice de dotare şi echipare, care să conducă la creşterea eficienţei economice şi sociale în contextul protejării şi conservării mediului şi a resurselor turistice.

Utilizând metode aparţinând ştiinţelor de amenajare a teritoriului, dar şi geografiei, economiei turismului se poate determina capacitatea de primire a unui teritoriu, respectiv capacitatea de suport ecologic a acestuia în raport cu resursele naturale şi umane şi spaţiul pe care se concretizează. Aceasta redă numărul de turişti pe care-l poate primi, la un moment dat, un teritoriu sau staţiune, fără ca acest flux turistic sau dotările aferente să aducă prejudicii mediului ambiant, prin degradarea acestuia sau al resurselor turistice.

Proiectul îşi propune să fundamenteze ştiinţific indicatorul „capacitate de suport ecologic” şi să-l transpună într-un sistem informatic complex care să asigure monitorizarea permanentă a utilizării raţionale a resurselor turistice, distinct pe tipuri de staţiuni turistice.